Ileana Andreea Huiu

Proiectul „Serviciu comunitar pentru familii aflate în dificultate” a fost derulat de Consiliul Județean Dâmbovița în 2004–2005, cu finanțare PHARE. În comunicatul din 1 octombrie 2007, DNA a susținut că echipa de implementare, din care făcea parte Huiu, prezentase documente false sau inexacte privind recepții, facturi și evaluări. Aceste acte ar fi fost incluse în raportările finale pentru justificarea cheltuielilor și obținerea ultimei tranșe de finanțare. Rechizitoriul indica 40.626,8 lei pentru bugetul european și 21.372,3 lei pentru bugetul județean. Acestea sunt evaluări ale acuzării privind proiectul, nu venituri personale atribuite lui Huiu. Sursă: https://www.dna.ro/comunicat.xhtml?id=758

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia 942 din 26 iunie 2013, a condamnat-o definitiv pentru participație improprie la folosirea ori prezentarea unor documente false, inexacte sau incomplete care au determinat obținerea necuvenită de fonduri europene. Pedeapsa de patru ani a fost suspendată sub supraveghere, cu termen de încercare de șapte ani. Au fost prevăzute și interdicții referitoare la funcții publice, în condițiile hotărârii. Instanța a respins acțiunea civilă a Ministerului Dezvoltării și a constatat că instituția Consiliului Județean nu s-a constituit parte civilă. Huiu a fost obligată la 700 lei cheltuieli judiciare. Confiscarea de 9.345,96 lei menționată în comunicat îl privește pe Victor Stăvărescu, nu pe Huiu. Sursă: https://www.dna.ro/comunicat.xhtml?id=4188

Ileana-Andreea Huiu a sesizat CEDO prin cererea 1879/14, depusă la 24 decembrie 2013. În hotărârea definitivă Dragomir și alții împotriva României, pronunțată la 6 octombrie 2016, Curtea a constatat încălcarea articolului 6 § 1 al Convenției pentru durata excesivă a procedurilor penale. Anexa individualizează pentru Huiu un proces de șase ani și patru luni, încheiat la 26 iunie 2013, și despăgubiri morale de 500 euro. Restul cererilor au fost declarate inadmisibile. Hotărârea repară încălcarea legată de durata procedurii; nu pronunță achitarea sa și nu anulează condamnarea românească. Sursă: https://hudoc.echr.coe.int/eng?i=001-166947